CAPMD

Cum recunoaștem o victimă a violenței în familie

Semnele abuzului fizic  pot ajuta la identificarea victimei violenţei în familie:

• a) deseori persoanele abuzate fizic prezintă leziuni corporale, pe care le explică ca fiind obținute accidental (ex: “am căzut de pe scară”, “m-am lovit cu uşa” etc.), evitând să prezinte mai multe detalii asupra circumstanțelor căderii sau lovirii;
• b) lipsesc deseori de la serviciu, şcoală, sau evenimente sociale, prezentând explicații bizare sau evazive, sau evitând a prezenta careva explicații;
• c) poartă haine care pot ascunde urmele vânătăilor sau rănilor (ex: poartă haine cu mîneca lungă vara şi ochelari de soare în încăperi), camuflează urmele vătămărilor de pe față și regiunile adiacente cu fard.

Indicatori ai izolării aplicate de abuzator care permit identificarea unei victime a violenţei în familie:

• a) persoanelor izolate le este limitat contactul cu familia şi prietenii, sânt verificate contactele, este limitată utilizarea telefonului sau altor mijloace de comunicare, sânt verificate domeniile de interes ale victimei, este limitată implicarea în viața socială etc.;
• b) rareori merg în public fără partener, inclusiv în public, abuzatorul își poate permite acte de intimidare, abuz emoțional sau amenințări etc.;
• c) au acces limitat la bani şi alte bunuri comune la fel li se interzice practicarea unei profesii pentru consolidarea dependenței materiale de agresor sau invers în cazul practicării unei profesii –este deposedată de banii câștigați, nu este informată despre felul în care sânt cheltuiți banii comunietc.;
• d) copii victimei pot fi folosiți de agresor ca și instrument de manipulare cu victima, aceștea fiind folosiți pentru a transmite mesaje, pentru a o determina pe victimă să se simtă vinovată, timpul destinat vizitelor cu copii este folosit pentru hărțuirea victimei etc..

Indicatori și factori psihologici care permit identificarea victimei  violenţei în familie:

• a) persoanele abuzate, inclusiv pe motivul abuzului emoțional folosit de făptuitor au o autoapreciere scăzută, chiar dacă în trecut au fost persoane de succes;
• b) demonstrează schimbări majore de personalitate, generate inclusiv de anxietate (ex: o persoană sociabilă brusc devine retrasă);
• c) suferă de depresii, anxietate, alteori pot deveni agresive, dependente de alcool, droguri, iar uneori pot avea gînduri suicidare.

Abordări în interacțiunea  specialiștilor cu victima TFU la  referirea cazurilor şi/sau desfăşurarea interviurilor:

• Păstrați confidențialitatea datelor celor care au supraviețuit traficului şi copiilor, soților, rudelor lor (nume, vârstă, loc de trai, aspect exterior, trăsături distincte ale victimei sau membrilor familiei ei, situației materiale, apartenenței etnice, rasiale, religioase etc.);
• până la intervievare urmează a fi stabilit un contact  cu beneficiarul în felul în care acesta să fie convins că poate avea încredere în specialist, totodată, creându-se o atmosferă prietenoasă, în măsură să genereze confortul necesar pentru expunerea de către beneficiar a datelor sincere și obiective cu privire la experiența  de trafic prin care a trecut și impactul acesteia pentru victimă.
• cei intervievaţi trebuie să-şi expună expres consimțământul pentru intervievarea sa, înțelegând conținutul şi scopul acestuia. Totodată, până la intervievare beneficiarului necesită a i se explica dreptul de a nu răspunde la întrebările acordate, dreptul de a întrerupe interviul în orice moment, precum şi dreptul de restricționare a modului de folosire a informaţiei care conține datele sale cu caracter personal;
• victimele TFU necesită a fi informate despre caracterul necondiționat al asistentelor accesibile pentru ei (socială, psihologică, medicală, juridică…) și că  depunerea declarațiilor în fața organelor de drept și colaborarea în proces de administrare a probelor este un drept  al său și nu o obligație.

Interacțiunea cu victima trebuie să excludă retraumatizarea și stigmatizarea

• manifestați toleranță și dați dovadă de tact la intervievări;
• evitați stereotipurile şi limbajul care le perpetuează;
• evitaţi limbajul părtinitor şi acuzator;
• excludeți senzaționalul din istoriile victimelor;
• oferiţi victimelor TFU, inclusiv copiilor, posibilitatea să relateze liber despre experienţa trăită;
• oferiţi posibilitatea de a descrie evenimentele trăite in ansamblu;
• până la intervievare acumulați, pe cît este posibil, informații despre etapa investigărilor, particularitățile cazului, riscurile identificate de organul de urmărire penală;
• reieșind din categoria beneficiarului, identificați și pregătiți informații despre oportunităţi de reabilitare susținute de Guvernul Republicii Moldova, organizaţiile internaţionale şi cele non-guvernamentale (programe de reabilitare, aziluri, centre specializate, instruire vocaţională, servicii medicale, alte servicii de asistenţă).
• Discutați oportunități identificate de asistență și protecție cu beneficiarul, după caz, reprezentantul legal, specialiștii din teritoriu, selectați în comun formula cea mai optimă de asistență.